- Rugăciune pentru unitate în comunitatea română

- Vizita episcopului de Chişinău, Anton Coşa, în comunitatea română

- Pelerinaj la sf. Margareta din Cortona

- Românii au "incendiat" Roma

- Prima Sfântă Împărtăşanie - 22 mai 2011

- Administrarea Mirului în comunitatea românilor

- Tinerii din Roma pe urmele sfântului Francisc

- Comunitatea românilor din Roma, în pelerinaj la sfântul Anton

- Nimic nu e imposibil pentru cine se roagă

- Roma: Primiţia părintelui Iulian Butnaru FDP

- O zi pentru a-şi descoperi talanţii

- Familia, indiferent de provocări

- Episcopi români prezenţi la hramul comunităţii române din Roma

- Roma: "Reţeta" unui Crăciun complet

- Roma: Simpozion dedicat memoriei episcopului Anton Durcovici

Rugăciune pentru unitate în comunitatea română

Duminică, 23 ianuarie, a avut loc la Roma în biserica San Vitale, unde este găzduită comunitatea românilor catolici, o celebrare ecumenică. La invitaţia părintelui paroh Isidor Iacovici au răspuns, pe lângă marele număr de credincioşi, mons. Anton Lucaci, responsabil cu pastoraţia românilor catolici de rit latin din Italia, pr. Claudiu Pop, rectorul Colegiului greco-catolic Pio Romeno din Roma şi pr. Ilie Ursache, reprezentant al Episcopiei ortodoxe a românilor din Italia. Ambasada României pe lângă Sfântul Scaun a fost reprezentată de dl. ambasador Bogdan Tătaru-Cazaban şi de dna. Diana Bubenek-Turconi, însărcinat cu afaceri.

La cuvântul de învăţătură ce a urmat proclamării Evangheliei, pr. Ilie Ursache a arătat că invitaţia Mântuitorului la o rugăciune autentică ce reiese din textul evanghelic trebuie luată în serios mai ales atunci când este vorba despre drumul spre unitate al creştinilor. Într-adevăr, afirma părintele ortodox, toate întâlnirile de dialog teologic, de cunoaştere reciprocă, de dialog prin fapte de caritate trebuie să aibă drept fundament stabil rugăciunea pentru unitate. Rugăciunea pentru unitate este prima modalitate de împlinire a testamentului Domnului Isus "ca toţi să fie una". În acelaşi timp prin rugăciunea în comun se înfăptuieşte acea îndreptare a tuturor spre Cristos, care, după spusele sf. Maxim Mărturisitorul, realizează şi aproprierea reciprocă dintre creştini, asemenea razelor unui cerc ce se apropie pe măsură ce acestea se îndreaptă spre centrul cercului. Întăriţi de aceste îndemnuri toţi cei prezenţi s-au adresat în rugăciune lui Dumnezeu pentru a implora darul unităţii şi pentru a îndepărta toate obstacolele pe care slăbiciunea omenească le aşează în calea realizării unităţii dintre creştini.

La sfârşitul celebrării dl. ambasador Bogdan Tătaru-Cazaban i-a salutat pe toţi cei prezenţi afirmându-şi bucuria participării la un astfel de eveniment. Domnia sa a precizat că rugăciunea comună pentru unitate reprezintă în acelaşi timp un moment de bucurie, de coresponsabilitate şi de speranţă. Este vorba despre bucuria adusă de darul de a se ruga împreună, de coresponsabilitatea pe care toţi o împărtăşesc pe drumul spre unitatea deplină în credinţă şi de speranţa că această unitate se clădeşte prin participarea la asemenea momente.

Înainte de primirea binecuvântării toţi credincioşii si preoţii au fost invitaţi la celebrarea ecumenică de luni 24 ianuarie ce va fi găzduită de către comunitatea creştinilor ortodocşi români din Roma.

Pr. Daniel Iacobuţ

Pentru mai multe fotografii de la acest eveniment vizitaţi "Galeria foto".

(...back)  

Vizita episcopului de Chişinău, Anton Coşa, în comunitatea română

Duminică, 13 februarie, comunitatea română din Roma a avut bucuria de a primi vizita Preasfinţitului Anton Coşa, episcop de Chişinău. Aflat la Roma cu ocazia Întâlnirii episcopilor prieteni ai Mişcării Focolarelor, episcopul Anton Coşa a răspuns invitaţiei parohului comunităţii româneşti din Roma, pr. Isidor Iacovici, de a prezida Sf. Liturghie duminicală de la ora 16.00. Salutându-i pe credincioşii si preoţii prezenţi şi din partea Episcopului Petru Gherghel, păstorul diecezei de Chişinău şi-a arătat bucuria de a fi în mijlocul catolicilor din România si Republica Moldova aflaţi la Roma pentru a-şi câştiga un trai mai decent.

În cadrul omiliei, Preasfinţitul Coşa le-a dezvăluit credincioşilor înţelesul profund al cuvintelor lui Isus proclamate la Evanghelie: "dacă dreptatea voastră nu o va întrece pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor". Nu este îndeajuns, spunea episcopul, a îndeplini formal regulile religioase, aşa cum făceau cărturarii şi fariseii, ci este nevoie de a merge la inima acestor reguli, iar aceasta este iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. În lumina acestei iubiri pot fi înţelese şi practicate toate îndemnurile conţinute în predica de pe munte a lui Isus, relatată de evanghelistul Matei. Cu siguranţă aceste îndemnuri sunt radicale, dar prin harul lui Dumnezeu şi convertirea personală putem să alegem să le împlinim în viaţa de credinţă.

După ce a frânt şi Pâinea Vieţii şi a dărui-o credincioşilor care s-a împărtăşit, Preasfinţitul Coşa a încurajat membrii comunităţii de a-şi păstra şi mărturisi credinţa în mijlocul ambientului dificil în care trăiesc. Înainte de a primi binecuvântarea arhierească, Pr. Isidor l-a felicitat pe episcop în numele comunităţii pentru împlinirea a 11 ani de la consacrarea episcopală şi pentru cei 10 ani de existenţă a Episcopiei Catolice de Chişinău, iar toţi i-au cântat din inimă "La Mulţi Ani"! Mulţumind din suflet pentru urări, episcopul a promis că va reveni cu drag în comunitatea română din Roma.

Pr. Daniel Iacobuţ

Pentru mai multe fotografii de la acest eveniment vizitaţi "Galeria foto".

(...back)  

Pelerinaj la sf. Margareta din Cortona

Nimic nu este pierdut daca se iubeşte cu adevărat!- Aşa s-ar putea sintetiza experienţa Sf. Margareta din Cortona care, datorită harului iubirii, reuşeşte să dea o nouă direcţie propriei vieţi ajungând pe cele mai înalte culmi ale misticismului şi carităţii celei mai curate.

Comunitatea catolică din Roma sub îngrijirea Pr. Isidor Iacovici, a organizat duminică 6 martie un pelerinaj pe urmele Sf. Margareta din Cortona. Grupul de pelerini în număr de 80 a fost însoţit de Pr. Anton Damian şi Pr. Mihail-Daniel Farcaş.

Dornici de a-l întâlni pe Dumnezeu, ne-am unit rugăciunile noastre cu Sf. Margareta din Cortona în catedrala dedicată ei. O mare bucurie ne-a oferit-o venerarea relicvei Sf. Margareta al cărui trup neputrezit se găseşte la altarul principal din catedrală, de asemenea si răstignitul din lemn care de atâtea ori a vorbit sfintei: Ce vrei de la mine sărăcuţo?, a întrebat-o Isus. Şi Margareta a răspuns: Doar pe tine Doamne!

Şi pentru ca acest pelerinaj să fie rodnic şi să producă bucurie, după sacramentul reconcilieri cu Tatăl ceresc, a urmat Sf. Liturghie în biserica franciscană din Cortona unde ne-am întâlnit cu fraţii preoţi franciscani români care îşi desfăşoară activitatea pastorală acolo. Pr. Marius Căliman a explicat originea biserici franciscane din Cortona şi relicvele preţioase care se găsesc in biserică: cel mai mare fragment care se află în Europa din lemnul cruci lui Cristos şi haina sf. Francisc din Assisi.

În iubirea sa imensă Dumnezeu ne-a dăruit prin mijlocirea sfinţilor haruri pe care nu le vedem, însă le simţim în inimă şi pe care le putem dărui şi altora.

Pr. Daniel Iacobuţ

Pentru mai multe fotografii de la acest eveniment vizitaţi "Galeria foto".

(...back)  

Roma: Românii au "incendiat" Roma

Duminică, 8 mai 2011, s-a desfăşurat la Roma cea de-a XX-a ediţie a "Sărbătorii popoarelor" - "Festa dei popoli", organizată de către Conferinţa Episcopală Italiană, Oficiul pentru Migranţi din cadrul Vicariatului de Roma, Congregaţia Părinţilor Scalabrinieni şi capelaniile străine din Roma. Din partea comunităţii române au fost prezenţi parohul acesteia, pr. Isidor Iacovici, preoţii Daniel Iacobuţ şi Damian Anton, OFMConv, aflaţi la studii la Roma, precum şi un mare număr de credincioşi.

Sfânta Liturghie a fost celebrată de către secretarul general al Conferinţei Episcopale Italiene, Excelenţa Sa Mons. Mariano Crociata, episcop emerit de Noto.

Evenimentul în sine a cuprins două părţi; pe de o parte a fost sfânta Liturghie, celebrată în bazilica "Sfântul Ioan din Lateran", iar pe de alta a fost momentul de sărbătoare de după sfânta Liturghie.

În carul sfintei Liturghii, celebrantul principal a subliniat importanţa evenimentului ca atare, rolul comuniunii care trebuie să fie între creştinii de pretutindeni prezenţi la Roma, între ei şi între ei şi Cristos, ca şi aportul pe care fiecare comunitate în parte îl poate aduce la îmbogăţirea patrimoniului cultural-religios al Bisericii Romei.

Partea a doua, desfăşurată pe esplanada bazilicii "Sfântul Ioan din Lateran", a avut ca protagonişti artişti din circa 25 de ţări. Dintre aceştia, cei mai aşteptaţi, au fost, bineînţeles, românii; cu dansurile şi cu sarmalele lor. Anul acesta au fost prezente două grupuri de dansatori români: "Plai mioritic" şi "Dor călător".

E puţin spus că muzica populară românească reuşeşte să mişte şi cele mai comode persoane. La Roma, la "Sărbătoarea popoarelor", cele două grupuri româneşti au reuşit să "incendieze" pur şi simplu piaţa. Românii prezenţi în piaţă, în proporţie de 60-70 %, dar şi o mare mulţime de "amatori" s-au prin în horă, iar bătutele moldoveneşti au ridicat la propriu mulţimea în picioare.

La Roma, românii au dovedit şi anul acesta că mult mai multe sunt aspectele pentru care trebuie să fim apreciaţi, decât cele pentru care să fim arătaţi cu degetul.

Pr. Felician Tiba

Pentru mai multe fotografii de la acest eveniment vizitaţi "Galeria foto".

(...back)  

Prima Sfântă Împărtăşanie

Duminică, 22 mai, comunitatea catolicilor români din Roma a trăit un moment de intensă bucurie în credinţă: Prima Sfântă Împărtăşanie a 22 copii. Celebrarea acestui eveniment în cadrul timpului pascal a arătat tuturor credincioşilor că întâlnirea cea mai profundă şi autentică cu Isus cel Înviat are loc prin împărtăşirea din Pâinea Vieţii şi Potirul Mântuirii, cu Trupul şi Sângele lui Cristos. Pe drumul pregătirii pentru această sărbătoare cei 22 de copii, 9 din comunitatea din San Vitale şi 13 din comunitatea din Grotte Celoni, au fost însoţiţi de pr. paroh Isidor Iacovici, precum şi de sr. Alina Ignat, la S. Vitale, iar la Grotte Celoni, de sr. Maria-Ingrid Arbonos şi Adriana Solomon. Evidentele emoţii ale copiilor şi familiilor lor au mărit fervoarea participării la Sfânta Liturghie şi au dat celebrării o deosebită notă de căldură şi vitalitate.

În cadrul omiliei, pr. paroh i-a ajutat pe copii să descopere şi mai mult iubirea Prietenului lor cel mai mare, Isus, care doreşte să devină tot mai prezent în viaţa lor şi de aceea li se dăruieşte mereu în Taina Euharistiei. Primirea lui Isus în Sfânta Împărtăşanie reprezintă de asemenea primirea unei puteri dumnezeieşti care ajută în învingerea răului şi păcatului, aşa cum arată şi exemplul sfântului Dominic Savio. Spre finalul cuvântului de învăţătură, pr. Isidor le-a amintit copiilor şi familiilor lor că această sărbătoare nu înseamnă în primul rând un punct de sosire, ci un nou început în viaţa lor de credinţă, primul dintr-un lung şir de momente de împărtăşire cu Cristos.

Punctul culminant al participării la Sfânta Liturghie a fost, bineînţeles, cel al împărtăţirii copiilor din Sfânta Taină. Hainele lor de sărbătoare semnificau tocmai sărbătoarea din sufletele lor în momentul primirii lui Cristos Euharisticul. La sfârşitul Liturghiei unul dintre copii a mulţumit tuturor celor care i-au însoţit pe acest drum şi, în acelaşi timp, a adresat părinţilor rugămintea de a-i ajuta să retrăiască acest moment în fiecare duminică aducându-i la biserică, în ciuda distanţelor mari pe care trebuie să le parcurgă pentru a ajunge la Casa Domnului.

Pr. Iacobuţ Daniel

Pentru mai multe fotografii de la acest eveniment vizitaţi "Galeria foto".

(...back)  

Administrarea Mirului în comunitatea românilor

Şaptezeci de copii ai familiilor romano-catolice române din Roma şi din împrejurimi au primit sacramentul Mirului din mâna PS Aurel Percă, duminică, 29 mai 2011.

Evenimentul a avut două etape; mai întâi s-a celebrat sfânta Liturghie în comunitatea din Grotte Celoni, apoi la comunitatea din San Vitale. Printre concelebranţi s-au numărat pr. Isidor Iacovici, parohul comunităţii românilor catolici din Roma şi decan pentru Italia-sud, Mons. Anton Lucaci, responsabil cu programul în limba română la Radio Vatican, pr. Mihai Roca, responsabil cu pastoraţia românilor din Dieceza de Palestrina, ca şi preoţii prezenţi la studii la Roma.

Pentru a simţi şi a trăi la propriu marele eveniment al coborârii Duhului Sfânt, cu cele şapte daruri, candidaţii pentru sacramentul mirului au fost însoţiţi în drumul lor formativ, pe lângă "ochiul atent" al părintelui paroh, Isidor Iacovici, care a şi garantat pregătirea lor şi de sr. Alina Ignat, din Institutul Diecezan "Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot", de sr. Marie-Terese, din Congregaţia "Surorile Franciscane" din Caranşebeş, care i-au pregătit pe copiii din comunitatea "San Vitale", de sr. Maria-Ingrid Arbonos, din Congregaţia "Fiicele şi Fiii Inimii Neprihănite a Mariei" şi de cateheta Adriana Solomon, care i-au pregătit pe copiii din comunitatea Grotte Celoni.

Celor 58 de copii şi tineri de copii din Roma li s-au alăturat, la celebrarea din Grotte Celoni, spre a le fi conferit sacramentul Mirului, şi 12 copii din comunităţile Diecezei de Palestrina.

La predică PS Aurel a vorbit copiilor, părinţilor, naşilor, dar şi celorlalţi creştini prezenţi despre importanţa sacramentului Mirului pentru cei botezaţi, despre harurile pe care le presupune acest sacrament, ca şi despre misiunea pe care o au creştinii o dată cu primirea celor şapte daruri ale Duhului Sfânt.

Din culisele pregătirii acestor copii, a reieşit "setea" lor după cunoaşterea tezaurului credinţei, dar şi dorinţa de a fi motivaţi mai mult spre a întâmpina mai uşor dificultăţile noi pe care le înfruntă o persoană în zilele noastre.

"Trebuie să fiţi asemenea soldaţilor, spunea Preasfinţitul Percă. A primi sacramentul Mirului presupune asumarea Botezului, confirmarea lui. Cel care a primit Mirul trebuie să fie gata oricând ca, asemenea apostolilor, să dea cont despre credinţa lui".

Faptul că şi de data aceasta părinţii au parcurs alături de copii, chiar şi 200 km pentru a primi sacramentul Mirului, dar şi spre a se pregăti sârguincios pentru acest mare eveniment, demonstrează, dacă mai era nevoie, că rugăciunea învăţată pe "genunchii" mamei, catehismul ştiut din "scoarţă în scoarţă", pregătirea din holul sau turnul bisericilor, toate acestea continuă să dea roade şi să treacă de la părinţi la copii. În general darul primit îşi găseşte desăvârşirea dacă este împărţit la cât mai mulţi. Duhul Sfânt, darul Tatălui, împărţit cu generozitate de Biserică, prin rugăciunea de implorare şi prin ungerea cu sfânta crismă, de-a lungul istoriei Bisericii a fost împărţit la atâţia. Copiii şi tinerii românilor catolici din Roma şi împrejurimi, prin primirea sacramentului Mirului s-au învrednicit să-l primească pe Duhul Sfânt cu cele şapte daruri ale sale. De acum va rămâne pentru ei ca şi o datorie misiunea de a împărţi din Darul primit...

Pr. Felician Tiba

Pentru mai multe fotografii de la acest eveniment vizitaţi "Galeria foto".

(...back)  

Tinerii din Roma pe urmele sfântului Francisc

Tinerii din Parohia "San Vitale", Roma, însoţiţi de pr. paroh Isidor Iacovici şi de preoţii Daniel Iacobuţ şi Felician Tiba, au pornit cu multă credinţă, entuziasm şi voie bună joi, 2 iunie 2011, spre Assisi, pe urmele sfântului Francisc şi ale sfintei Clara. Cei 43 de tineri au avut ocazia să viziteze "Cetatea Păcii", unde au văzut Sacro Convento, cu Bazilica "Sfântului Francisc", Bazilica "Sfânta Clara" şi Bazilica "Santa Maria degli Angeli" (Porţiuncula).

Ne-am trezit devreme, ne-am gătit frumos şi de dimineaţă am pornit la drum cu direcţia Assisi. Ca să începem ziua şi călătoria cu bine, am meditat împreună misterele de lumină, animând rozariul cu cântece închinate sfintei Fecioare Maria. Îndată ce am ajuns, ne-a întâmpinat un aer de pace şi de linişte, care te deconecta de tot ce înseamnă viaţa de zi cu zi. Ne-am pregătit apoi pentru sfânta Liturghie, pe care, datorită părinţilor franciscani români prezenţi la Sacro Convento, am celebrat-o într-o capelă deosebită. Celebrant principal a fost pr. Daniel Iacobuţ.

La predică, pr. Felician ne-a vorbit despre cum sfântul Francisc a mers mereu în profunzime, a văzut ce era pozitiv şi nu ce era negativ. Este un mod de a vedea care îşi găseşte originile tocmai în primele pagini ale Sfintei Scripturi, acolo unde se vorbeşte despre crearea omului. Când Dumnezeu a creat femeia şi a adus-o în faţa lui Adam, acesta e exclamat: "Os din oasele mele şi carne din carnea mea" (Gen 2, 23). Ceea ce înseamnă că nu trebuie să ne oprim la suprafaţă, la carne, aşa cum se procedează deseori în societatea în care trăim, ci trebuie să mergem în profunzime, dincolo de ceea ce se vede în aparenţă. Oasele sunt cele care constituie stabilitatea fizică a persoanei, carnea doar le îmbracă şi e mereu schimbătoare. Acelaşi lucru l-a făcut sfântul Francisc. Printre atâţia "reformatori" care au dezbinat Biserica, sfântul Francisc este modelul de "reformator" care o uneşte şi mai mult, care priveşte ceea ce e esenţial, ceea ce funcţionează şi nu ceea ce nu funcţionează. El dorea ca toate sufletele să se mântuiască şi făcea tot ce îi stătea în putere să se întâmple aşa.

Ne-a vorbit apoi despre spiritualitatea "assisiană" pornind de la înţelesul numelui oraşului Assisi, care este un "A..." urmat de un dublu "Si! Si!", un "Da" întărit, ceea ce reprezintă generozitatea, pe care, prin calea sărăciei aleasă de Francisc, ne deschide spre ceilalţi fără rezerve. Lumea poate şi trebuie să fie văzută şi din alt punct de vedere. Dincolo de ce se vede este un mister special, care trebuie văzut cu "ochiul lui Dumnezeu". Să-l lăsăm pe Dumnezeu să vadă prin noi şi noi cu ajutorul lui să vedem lumea. Lumea este caracterizată de superficialitate, dar noi trebuie să căutăm capacitatea de a pătrunde realitatea cu ochii curaţi ai lui Adam, acel Adam care încă nu făcuse experienţa păcatului. După aceste cuvinte, am continuat sfânta Liturghie, rugându-ne şi cântând împreună, preamărindu-l pe Dumnezeu.

Am ascultat apoi câteva cuvinte despre viaţa sfântului Francisc şi despre basilica pe care urma să o vizităm. În acest sens, ghid ne-a fost pr. Ciprian Ban, OFMConv. "Francisc, spunea părintele Ciprian, a încercat să imite întru totul viaţa lui Isus. Suferinţa lui Isus, prin stigmatele primite, a devenit suferinţa lui Francisc, sărăcia, ascultarea faţă de voinţa Tatălui şi curăţia au devenit căi pe care se ajunge mai uşor la mântuire". Ne-a explicat apoi cum a fost construită bazilica; cum un "strat-etaj", datorită numărului mare de pelerini, l-a recerut pe celălalt. Aşa s-a ajuns la trei "bazilici".

După ce am trăit o dimineaţa atât de intensă, a venit şi momentul mult aşteptat al prânzului, în care fiecare a "savurat" ceea ce a adus de acasă sau ceea ce au adus alţii de acasă. Am împărtăşit împreună şi acest moment, dupa care am vizitat propriu-zis Bazilica "Sfântul Francisc" şi apoi Bazilica "Sfânta Clara". Ultima oprire a fost Basilica "Santa Maria degli Angeli", unde se află bisericuţa Porţiuncula, singura "biserică în biserică". Pe poarta Porţiunculei, ca semn al indultului special primit din partea papei, în ceea ce priveşte indulgenţa plenară care se poate obţine aici, mai ales pe 2 august, se găseşte scris: "Aceasta este poarta cerului", aceasta şi pentru faptul că Francisc îşi dorea ca toţi oamenii să ajungă în cer.

Fiecare dintre noi a învăţat multe în acestă zi, iar la întoacerea acasă a purtat cu sine ceva special; un gând pozitiv, un souvenir, o hotărâre bună etc. Întâlnirea cu un sfânt nu te lasă neschimbat. Viaţa sfântului Francisc ne poate învăţa multe pentru a ne trăi şi noi viaţa cât mai bine. La sfârşit, întorcându-ne spre Roma, cu toţii am mulţumit părintelui Isidor Iacovici, promotorul acestui eveniment deosebit, pentru darul făcut şi l-am asigurat că în ceea ce ne priveşte, vom căuta să rămânem mereu aproape de Cristos şi de Biserica lui.

Iar gândul care ne-a pătruns pe toţi a fost fără îndoială acela de a ne reîntoarce şi cu altă ocazie în frumosul şi liniştitul oraş al păcii, Assisi.

Tuturor, "Pace şi bine!"

Alexandra Cojan

Pentru mai multe fotografii de la acest eveniment vizitaţi "Galeria foto".

(...back)  

Padova: Comunitatea românilor din Roma, în pelerinaj la sfântul Anton

Un grup de 50 de catolici români din Parohia San Vitale (Roma), însoţiţi de părintele paroh Isidor Iacovici, au făcut, în zilele de 18 şi 19 iunie 2011, un pelerinaj la Padova, oraşul sfântului Anton. Cu aceasta ocazie, pelerinii au avut posibilitatea de a se ruga la mormântul sfântului Anton, de a vedea diferite relicve aparţinând sfântului şi de a participa la sfânta Liturghie celebrată în bazilică împreună cu comunitatea românilor din Padova.

Cu mic cu mare am urcat nerăbdători în autocarul care urma să ne poarte pe urmele sfântului Anton. Aşadar, am început pelerinajul nostru recitând rozariul şi cântând binecunoscutele cântece închinate sfântului Anton (şi nu numai), cu o atmosferă deosebită, "condimentată" din când în când cu câte o glumă, îndeosebi din partea parohului nostru, părintele Isidor Iacovici, care pe tot parcursul pelerinajului a fost un păstor care îşi îndrumă turma pe drumul cel bun.

Călătoria noastră cu autocarul a decurs normal sub protecţia sfântului Anton şi nu ne-au lipsit nici popasurile care ne-au mai dezmorţit picioarele.

Am ajuns la Padova cu o emoţie nedescrisă, aşa cum, de altfel, această emoţie îşi face simţită prezenţa de fiecare dată când se merge într-un asemenea loc atât de special. Ajunşi în mult aşteptata Padova, spre seară, ne-am cazat şi am dat buzna în bazilica aflată la o "aruncătură de băţ" de locul unde am fost cazaţi.

Intrând în bazilică, am rămas surprinşi de numărul foarte mare de credincioşi, care explorau fiecare colţişor, oarecum cu aviditate. Am putut vedea o parte din relicvele expuse şi bineînţeles mormântul lui. Mai apoi, părintele paroh a celebrat sfânta Liturghie, după care am explorat puţin oraşul.

A doua zi, am avut fericita ocazie de a participa la sfânta Liturghie împreună cu comunitatea românilor din Padova. În cadrul sfintei Liturghii am asistat la sărbătoarea a patru perechi care au împlinit venerabila vârstă de 25 ani de la căsătorie.

Am avut parte cu toţi de emoţii peste emoţii în aceste două zile. A fost o experienţă de neuitat. Acest pelerinaj, ne-a oferit acea bogăţie spirituală de care aveam atâta nevoie. Cred că toţi cei care au participat la acest pelerinaj au simţit ceva special, nu poţi rămâne indiferent oricât de nepăsător ai fi! În speranţa că ne vom reîntoarce şi cu altă ocazie, încerc să reflectez mai mult la cele văzute, îndeosebi la cele simţite.

Cristina Călăraşu

Pentru mai multe fotografii de la acest eveniment vizitaţi "Galeria foto".

(...back)  

Nimic nu e imposibil pentru cine se roagă

Cuvântul lui Isus din Evanghelie, "pentru Dumnezeu nimic nu e cu neputinţă" este binecunoscut tuturor. Dar cu ocazia ultimei călătorii întreprinse de un grup de credincioşi din comunitatea română din Roma am descoperit o modalitate nouă de a transmite acelaşi mesaj: nimic nu e imposibil pentru cine se roagă.

Este vorba de călătoria spre un loc care în ultimii treizeci de ani a devenit o oază de rugăciune şi de pace, Medjugorje. Cum încă nici Biserica nu s-a pronunţat asupra apariţiilor Sfintei Fecioare din acel loc, scopul călătoriei noastre nu era acela de a căuta miracole sau viziuni ci de a face o experienţă puternică de credinţă şi rugăciune. Şi aşa a şi fost. În cele trei zile ale prezenţei noastre acolo, 2-5 octombrie, am putut să descoperim că rugăciunea în general, dar mai ales rugăciunea prin mijlocirea Sf. Fecioare poate împlini în sufletele oamenilor cel mai mare miracol: convertirea la iubirea lui Dumnezeu. De aceea nimic nu e imposibil pentru cine se roagă, pentru că prin rugăciune creştem în credinţă şi descoperim puterea iubirii lui Dumnezeu în colţurile cele mai nebănuite ale vieţii noastre. Rugăciunea rozariului, Sfânta Liturghie, parcurgerea Căii Crucii, practici cunoscute tuturor, au fost redescoperite ca o rugăciune a inimii în care Duhul Sfânt este principalul actor şi nu cel care se roagă.

Într-adevăr majoritatea cuvintelor care au întreprins acest drum de rugăciune sunau cam aşa: "niciodată până acum nu m-am rugat atât de mult în aşa de scurt timp şi cu atâta uşurinţă", "bunul Dumnezeu mi-a dăruit prin rugăciune o bucurie şi o pace până acum necunoscute", "prin rugăciune am ajuns să mă spovedesc după 20 de ani de indiferenţă faţă de sacramente". Cred că astfel de mărturii reflectă tocmai dorinţa Sf. Fecioare Maria, a cărei prezenţă devenea acolo aproape palpabilă, de a ne conduce pe toţi la iubirea Fiului său, la convertire.

Am simţit această prezenţă de altfel pe întregul parcurs al drumului nostru care a trecut pe la Sanctuarul din Loreto, sanctuarul Chipului Sfânt din Manopello şi sanctuarul "Micul Lourdes" din Croaţia. De aceea în bucuria credinţei, suntem convinşi că "nimic nu e imposibil pentru cine se roagă".

Pr. Daniel Iacobuţ

Pentru mai multe fotografii de la acest eveniment vizitaţi "Galeria foto".

(...back)  

Roma: Primiţia părintelui Iulian Butnaru FDP

Pr. Iulian Butnaru, FDP, a celebrat, în ziua de duminică, 9 octombrie 2011, prima sa sfântă Liturghie alături de comunitatea română catolică care se află în Cetatea Eternă. Sărbătoarea a avut loc în biserica "San Vitale", la altarul şi în prezenţa credincioşilor pe care, încă de când era seminarist, le-a slujit cu multă disponibilitate.

Au fost prezenţi pr. Isidor Iacovici, parohul comunităţii, cel care i-a stat mereu aproape noului preot, pr. Alessandro Lembo, vicerectorul casei la care noul preot locuieşte, dar şi un mare număr de preoţi care slujesc sau studiază la Roma.

Pr. Iulian Butnaru, FDP, s-a născut la 8 mai 1984, la Adjudeni - Neamţ. A urmat cursurile Şcolii generale din Adjudeni, ale Liceului nr. 4 din Roman, cele filozofice la Seminarul "Sf. Iosif" din Iaşi. A făcut noviciatul la Velletri-Italia, o parte a cursurilor teologice la Facultatea Pontificală Saleziană din Roma, doi ani de pastoraţie la Iaşi, în cadrul casei "Don Orione", terminând cursurile teologice la aceeaşi universitate saleziană din Roma. A fost hirotonit preot pentru Congregaţia "Don Orione" - "Mica Operă a Divinei Providenţe" la 29 iunie 2011, la Iaşi, prin impunerea mâinilor Excelenţei Sale, Mons. Petru Gherghel, episcop de Iaşi.

În cadrul predicii, pe care a ţinut-o chiar preotul primiţiant, pe lângă cuvântul profund de zidire pe care l-a transmis credincioşilor prezenţi, pr. Iulian a vorbit şi despre "slujitorii" pe care la rândul său Dumnezeu i-a trimis pe parcursul timpului de pregătire pentru a-l încuraja şi susţine în vederea împlinirii în el a planului lui Dumnezeu. "Şi au fost mulţi, a continuat părintele Iulian, mulţi şi generoşi în a-şi face partea lor. Exemplul şi încurajarea lor continuă m-au făcut să merg mereu înainte, indiferent de greutatea drumului. Iar astăzi sunt aici să mulţumesc; lui Dumnezeu, fraţilor din congregaţie, părintelui Isidor, celorlalţi preoţi şi dumneavoastră, dragi credincioşi, care m-aţi înconjurat mereu cu iubire".

La rândul său, pr. Isidor Iacovici a mulţumit noului preot pentru sacrificiul, dar şi pentru disponibilitatea şi libertatea de care a dat dovadă răspunzând chemării lui Dumnezeu, asigurându-l că "nu există o vocaţie şi un răspuns mai nobil decât cel la preoţie, dar care, dincolo de aparenta frumuseţe, presupune o mare şi continuă responsabilitate".

Pr. Iulian Butnaru va continua la Roma studiile sale teologice, axându-se în mod special pe teologia biblică.

Pr. Felician Tiba

Pentru mai multe fotografii de la acest eveniment vizitaţi "Galeria foto".

(...back)  

O zi pentru a-şi descoperi talanţii

Duminică, 16 octombrie, tinerii comunităţii române de la biserica San Vitale au avut posibilitatea de a trăi împreună o zi la casa de noviciat a congregaţiei Don Orione, la Velletri. A devenit deja o tradiţie ca la începutul fiecărui an pastoral să aibă loc o asemenea ieşire pentru a redescoperi bucuria de a fi împreună în numele credinţei şi al tinereţii.

Au fost două momente importante: prima parte a zilei a fost dedicată creşterii în credinţă. De aceea a fost propus tinerilor să înveţe cum să facă o lectio divina, adică o lectură meditată a Cuvântului lui Dumnezeu care să ajungă să dea culoare vieţii de fiecare zi. Fragmentul ales a fost parabola talanţilor (Mt 25, 14-30). După o scurtă introducere tinerii au avut la dispoziţie un timp de tăcere pentru a lăsa ca textul biblic să poată vorbi inimii lor. Apoi împărţiţi în trei grupuri, câte culori sunt în drapelul României, au avut posibilitatea de a împărtăşi propriile reflecţii. Toţi au rămas surprinşi de bogăţia de semnificaţii pe care le-au descoperit, dar mai ales şi-au redescoperit talanţii primiţi de la Dumnezeu şi s-au decis să caute să-i pună la dispoziţia celorlalţi, care e cea mai bună valorizare a unui dar. Momentul formativ a continuat apoi cu Sf. Liturghie care a fost şi la propriu, a fost celebrată la ora 12, dar şi la figurat centrul zilei.

Al doilea moment al zilei a fost dedicat bucuriei de a sta împreună, de a pregăti masa de la care nu au lipsit micii şi cârnăciorii româneşti, dar şi de a face puţin sport. Aici nu a fost nevoie de multe invitaţii pentru ca veselia să explodeze şi să contamineze şi pe gazdele noastre, preoţii şi novicii din congregaţia Don Orione care locuiesc acolo. Unii au preferat să cânte, alţii să joace ping pong, fotbal sau volei, oricum nimeni nu a avut timp să se plictisească. Către sfârşitul zilei, când se apropia ora plecării, tinerii au putut să-şi reamintească şi de dansurile noastre populare. La momentul plecării am mulţumit mult gazdelor noastre dar şi bunului Dumnezeu pentru minunata zi, minunatul talant, pe care tocmai ni-l oferise.

Pr. Daniel Iacobut

Pentru mai multe fotografii de la acest eveniment vizitaţi "Galeria foto".

(...back)  

Familia, indiferent de provocări

Duminică, 23 octombrie 2011, pentru câteva familii de români catolici, care lucrează la Roma, va rămâne o dată de referinţă, deoarece, în cadrul Sfintei liturghii din această zi, au celebrat 10, respectiv, 15, 20, 25 şi chiar 30 de ani de căsătorie.

Iniţiatorul acestui proiect, Pr. Isidor Iacovici, parohul comunităţii de români catolici din Roma, nu a făcut un secret din faptul că ideea i-a venit în urma participării la cursurile de formare pentru preoţi, cursuri care au avul loc în vară la Seminarul "Sf. Iosif" din Iaşi, dar şi inspirat de Anul familiei care se desfăşoară în acest moment în Dieceza de Iaşi.

Momentul a fost emoţionant şi pentru faptul că, spre deosebire de acum10, respectiv, 15, 20, 25 şi chiar 30 de ani, nu mai eram doar noi doi, alături de rude, ci de data aceasta, alături de noi, au fost copiii noştri, cei pentru care, la momentul respectiv, am promis că-i vom primi cu dragoste, dacă Dumnezeu va binevoi să ni-i dea.

A fost pentru noi şi un moment de bilanţ. Părintele Isidor, la predică, ne-a vorbit despre Isus care "a venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit" (In 1,11), dar şi despre Isus care " creştea în înţelepciune, statură şi har, înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor" (Lc 2,52).

"Ai săi", spunea părintele, suntem noi, cei botezaţi, sunt familiile, dar l-am primit noi şi îl primim noi cu adevărat pe el, sub orice formă ar veni la noi? Îl primim în copiii pe care Dumnezeu ni-i trimite, în soţul sau soţia alături de care suntem chemaţi să împărtăşim darul iubirii? Şi apoi, copiii noştri, cresc asemenea lui Isus, în înţelepciune, statură şi har, înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor? Sunt ei edificaţi în creşterea lor de exemplul părinţilor? Cum cresc copiii noştri astăzi? Nu cumva cresc doar în statură, fără a mai creşte şi în înţelepciune şi în har? Evenimentul a fost celebrat de către şase familii la biserica din Grotte Celoni şi de către trei familii la biserica "San Vitale".

La sfârşit, părintele Isidor a dăruit celor care sărbătoreau jubileul de argint câte o binecuvântare specială din partea Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea, iar celorlalte familii, icoane cu Preasfânta Fecioară Maria, Regina familiei, cu Fericitul Ioan Paul al II-lea, care a iubit atât de mult familia, câte un rozariu pentru cei doi soţi şi ciocolată pentru copii.

Sfântă Familie de la Nazaret, tu ai fost emigrantă în Egipt, asemenea nouă care suntem împrăştiaţi în toate colţurile lumii. Tu ai simţit bucuria, dar şi greutăţile vieţii de familie, ocroteşte şi însoţeşte familiile noastre cu prezenţa mereu iubitoare a lui Isus, cel care ne-a unit, ne dă forţă, ne ridică atunci când am căzut, dar pe care dorim să-l întâlnim într-o zi în împărăţia lui.

Fam. Mihai şi Marina BALASCA

Pentru mai multe fotografii de la acest eveniment vizitaţi "Galeria foto".

(...back)  

Episcopi români prezenţi la hramul comunităţii române din Roma

Joi, 8 decembrie, cu ocazia hramului comunităţii românilor catolici de la "San Vitale", din Roma, IPS. Dr. Ioan Robu, arhiepiscop şi mitropolit de Bucureşti şi PS. Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi, au sărbătorit printr-o Sfântă Liturghie solemnă aniversarul consacrării episcopale. Evenimentului i s-au alăturat un mare număr de preoţi, dar şi ambasadorul român pe lângă Sfântul Scaun, domnul Bogdan Tataru-Cazaban, ca şi ambasadorul român pe lângă statul italian, domnul Răzvan Rusu.

Atmosfera părea desprinsă din una dintre comunităţile noastre mari de acasă. Oameni îmbrăcaţi în port naţional, cu flori în mâini, cu zâmbetul pe buze, oameni care au lăsat pentru un moment munca, dar şi oboseala şi au venit să-şi întâmpine şi să-şi sărbătorească ierarhii. La începutul Sfintei Liturghii, Pr. Isidor Iacovici, parohul comunităţii, i-a salutat pe cei doi episcopi în numele tuturor celor prezenţi, le-a urat bun venit în Cetatea Eternă şi şi-a exprimat bucuria sinceră pe care o experimentează românii catolici din Roma ori de câte ori sunt vizitaţi de către episcopii sau preoţii de acasă.

Celebratul principal, PS. Aurel Percă, i-a invitat apoi pe toţi cei prezenţi să participe cu bucurie şi cu evlavie la sărbătoarea Mamei noastre cereşti, neprihănit zămislită.

După ce a proclamat evanghelia, IPS. Dr. Ioan Robu, folosindu-se de pictura care îl reprezintă pe Isus bătând la o uşă fără mâner, a vorbit în cadrul predicii despre rolul pe care îl are fiecare credincios în a-i deschide poarta inimii din interior. Maria, spunea arhiepiscopul, ea a fost prima care, mai întâi în credinţă, apoi în concret, i-a deschis larg poarta inimii Fiului lui Dumnezeu, meritându-şi astfel titlul de "Neprihănit Zămislită.

În încheiere, cu acelaşi entuziasm, credincioşii prezenţi au cântat La mulţi ani episcopilor sărbătoriţi, care, la rândul lor, au mulţumit şi i-au încurajat în "greutăţile de fiecare zi".

O mulţumire aparte a fost făcută mons. Daniele Micheletti, parohul comunităţii italiene, care, nu doar că este gazdă pentru comunitatea română, dar se bucură cu adevărat ori de câte ori îi vede pe români adunaţi pentru Sfânta Liturghie.

Şi cum putea să se termine ziua de hram, dacă nu cu tradiţionalele sarmale şi cu rumenii cozonaci pregătiţi şi aduşi cu atâta disponibilitate din partea gospodinelor noastre române.

Pr. Felician Tiba

Pentru mai multe fotografii de la acest eveniment vizitaţi "Galeria foto".

(...back)  

Roma: "Reţeta" unui Crăciun complet

Duminică, 11 decembrie, cu doar o zi înaintea Simpozionului dedicat aniversarului morţii episcopului martir Anton Durcovici, după sfânta Liturghie de la ora 16.00, comunitatea "San Vitale" a trăit un moment de intensă bucurie, asistând la concertul de colinde.

După ce a sărbătorit-o pe Preasfânta Fecioară Maria, Neprihănit Zămislită, patroana comunităţii "San Vitale", după ce au sărbătorit aniversarul arhiepiscopului dr. Ioan Robu şi a episcopului Aurel Percă întru episcopat, comunitatea românilor catolici din Roma a continuat maratonul manifestărilor sărbătoreşti.

Duminică, 11 decembrie, în "duminica gaudete sau a bucuriei", după sfânta Liturghie celebrată în comunitatea din Ladispoli şi după cea din Casilina-Grotte Celoni, PS Aurel Percă a binevoit să celebreze din nou la comunitatea "San Vitale", alături de care a participat apoi la concertul de colinde organizat de către tinerii comunităţii, dar şi de corul din Casilina.

În cadrul predicii Preasfinţitul, prin explicarea lecturilor şi a psalmului şi folosindu-se de două exemple simple, a arătat că adevărata bucurie este acolo unde "nu suntem lipiţi de cele pământeşti. Adevărata bucurie, a continuat Preasfinţitul ne-o învaţă Maria, fecioara care a trăit într-un mod atât de simplu, dar care s-a învrednicit să-l aducă lumii pe Isus, bogăţia supremă".

La sfârşitul sfintei Liturghii a urmat concertul de colinde, susţinut de către corul de tineri al bisericii "San Vitale" şi de corul comunităţii din Casilina.

E inutil de spus ce înseamnă pentru românii de la Roma şi cred că şi din altă parte a globului pământesc, un concert de colinde pe pământ străin. Când ţi se derulează în faţa ochilor minţii ieslea Pruncului din Betleem, Maica Sfântă, cu Iosif alăturea, colindătorii şi colindele noastre clasice de acasă, clinchetul de clopoţei, neaua care ninge şi nu-l atinge pe Prunc, magii, păstorii, merele, nucile, cozonacii şi sarmalele aburinde, gutuiele din geam sau casa cu pridvor, nu-ţi vine să spui decât: "E aproape Crăciunul! Ce minunat este Dumnezeu că ne-a oferit Crăciunul! Ce bine că există Pruncul din ieslea de la Betleem!"

Însă, pentru a nu rămâne în "lumea de vis", e lesne de înţeles că pentru fiecare din momentele derulate în favoarea credincioşilor noştri români din Roma s-a depus un efort deosebit. Le-au stat alături parohul comunităţii, pr. Isidor Iacovici, pr. Daniel Iacobuţ, care a pregătit corul tinerilor de la biserica "San Vitale", dl. Leopold Cadar, dascălul comunităţii din Casilina, ca şi doamna Marina Balaşcă.

Şi pentru că orice "reţetă", ca să fie completă, are nevoie de "cireaşa de pe tort", la sfârşitul colindelor, frumos armonizate cu orga, cu chitara şi cu vocile celor care au compus cele două coruri, pr. Isidor Iacovici, "în stilu-i unic" a cântat două colinde deosebite, care au fost mai mult decât "o cireaşă" sau o "gutuie", aşa cum a colindat. Interpretându-le, a stors pur şi simplu lacrimi, lacrimi de nostalgie, de dor, de iubire... pentru tot ceea ce înseamnă: "A fost o dată... părinţi, casa părintească, gutuiele de pe geam sau de pe dulap..."

Pe final, purtând şi salutul celor de "acasă", PS. Aurel Percă, a mulţumit tuturor celor care au colindat, a salutat autorităţile civile prezente în public şi a dorit tuturor celor prezenţi un Crăciun binecuvântat.

Pr. Felician Tiba

Pentru mai multe fotografii de la acest eveniment vizitaţi "Galeria foto".

(...back)  

Roma: Simpozion dedicat memoriei episcopului Anton Durcovici

Luni, 12 decembrie, a avut loc la Roma, în sala de conferinţe a Accademia di Romania, simpozionul cu tema: "Il Vescovo Anton Durcovici (1888-1951) a 60 anni dal martirio" - "Episcopul Anton Durcovici (1888-1951) la 60 de ani de la martiriu", organizat de Ambasada României în Italia, Ambasada României la Vatican şi Accademia di Romania din Roma.

Simpozionul a avut loc în prezenţa înaltelor oficialităţi bisericeşti române, respectiv ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop de Bucureşti, şi PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi, precum şi a reprezentanţilor diplomatici ai statului român în Italia, respectiv domnul Bogdan Tătaru-Cazaban, ambasador al României pe lângă Sfântul Scaun, şi a reprezentantului domnului Răzvan Rusu, ambasador al României pe lângă statul italian. Simpozionul a fost moderat de prof. Mihai Bărbulescu, directorul Academiei Române de la Roma, căruia i-a aparţinut cuvântul de deschidere. Au urmat mesajele domnului Bogdan Tătaru-Cazaban şi cel al reprezentantului domnului Răzvan Rusu, care au evidenţiat însemnătatea evenimentului şi a personalităţii episcopului Durcovici.

Simpozionul propriu-zis a constat în trei conferinţe, în vizionarea unui film documentar despre viaţa episcopului martir şi într-o expoziţie de fotografie cu aceeaşi tematică.

Prima conferinţă cu tema "Episcop Anton Durcovici: de la leagăn la mormânt" a fost ţinută de pr. drd. Alois Moraru, paroh şi pasionat cercetător al istoriei recente. Pr. Moraru a prezentat în linii mari biografia episcopului Durcovici. Printr-o excelentă încadrare a biografiei episcopului în contextul istoric şi politic al vremii, pr. Moraru a oferit auditoriului o cheie de înţelegere a principalelor evenimente care au marcat existenţa episcopului martir.

A doua conferinţă a fost susţinută de pr. dr. Fabian Doboş şi a avut ca titlu: "Episcopul Anton Durcovici: model de fidelitate faţă de Dumnezeu şi faţă de Biserică". În conferinţa sa. Pr. Doboş e evidenţiat pe de o parte semnificaţia anilor petrecuţi de Anton Durcovici la Roma, urbea < spre care duc toate drumurile >, iar pe de altă parte profilul spiritual al episcopului Durcovici. Conferinţa a accentuat fidelitatea episcopului faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni, o fidelitate care nu i-a permis să ajungă la compromisuri cu puterea comunistă ateistă. A fost evocată de asemenea atitudinea plină de demnitate a episcopului în faţa celor care l-au urât şi l-au făcut să sufere până la moarte.

A treia conferinţă a fost susţinută de pr. dr. Wilhelm Dancă şi a avut ca titlu: "Episcop Anton Durcovici: teolog şi păstor". Ca un pasionat cercetător al parcursului teologico-cultural al episcopului Durcovici, pr. Dancă a evocat, într-o expunere bine articulată, personalitatea culturală a lui Anton Durcovici. Ampla deschidere teologică a episcopului, reflectată în aprofundarea diferitor domenii teologice, dar şi deschiderea spre cultura vremii, i-a atras pe mulţi din intelectualii Bucureştiului de atunci, care au găsit in Anton Durcovici un maestru şi un ghid spiritual. Aceasta deschidere teologică şi culturală a marcat în manieră definitorie profilul pastoral al preotului şi episcopului Durcovici. O colecţie de câteva "mărgăritare" ale gândirii teologice şi pastorale ale episcopului Durcovici a concluzionat a treia conferinţă.

A urmat vizionarea unui film documentar care a completat imaginea pe care cei trei vorbitori au oferit-o despre episcopul martir Anton Durcovici. Simpozionul a evidenţiat meritele dr. Dănuţ Doboş, căruia i se datorează mult din recuperarea memoriei istorice privitoare la episcopul Durcovici. A fost evidenţiată, de asemenea, strădania şi implicarea pr. Isidor Iacovici, postulatorul cauzei de beatificare a episcopului Durcovici, în buna organizare şi desfăşurare a simpozionului.

Cuvântul final i-a revenit arhiepiscopului Ioan Robu care a mulţumit organizatorilor şi participanţilor la simpozion. Evocând misterul care planează asupra locaţiei precise a mormântului episcopului Durcovici şi tăcerea aşternută peste acel mormânt, PS Robu a evidenţiat, prin contrast, caracterul de "voce" al simpozionului care a avut loc. Memoria episcopului martir Durcovici va rămâne vie atâta timp cât vor exista "voci" care să o povestescă generaţiilor următoare.

Pr. Iosif Antili

(...back)