- "Viaţa mea - un cântec pentru tine, Doamne" - 2 februarie 2014

- Un nou doctor în teologie - 25 februarie 2014

- Tinerii români în pelerinaj la sanctuarul dedicat sfintei Rita de la Cascia - 2 martie 2014

- Interviu cu pr. Isidor Iacovici, postulator al cauzei de beatificare şi canonizare a episcopului Anton Durcovici

- Anton Durcovici - venerat şi la Roma: ca episcop şi martir, fost student al Colegiului Urbanian - 29 mai 2014

- Oaspeţi de seamă la românii catolici din Parohia "San Vitale" - 1 iunie 2014

- ÎPS Ioan Robu în vizită la comunitatea romano-catolică română - 12 octombrie 2014

- De sărbătoarea familiilor, PS Petru Gherghel în vizită la comunitatea romano-catolică română - 23 noiembrie 2014

- Hramul comunităţii romano-catolice româneşti din Roma - 8 decembrie 2014

"Viaţa mea - un cântec pentru tine, Doamne"

Dând curs invitaţiei pr. paroh Isidor Iacovici de a sărbători cea de-a 18-a zi dedicată vieţii consacrate, noi, persoanele consacrate din Roma şi împrejurimi, împreună cu preoţii diecezani şi mulţi credincioşi ne-am adunat în bazilica "San Vitale", la 2 februarie 2014, pentru a-l preamări şi a-i mulţumi bunului Dumnezeu pentru darul vocaţiei noastre, pentru darul chemării la o viaţă cu totul dăruită lui.

Chiar dacă ploaia a continuat să fie "darnică" mai ales în aceste zile, acest lucru nu ne-a împiedicat să ne adunăm pentru a ne ruga împreună, a ne bucura şi a ne susţine reciproc în misiunea noastră, aici, la Roma.

Sărbătoarea a început cu adoraţia euharistică având ca moto "Viaţa mea, un cântec pentru tine, Doamne" şi fiind condusă de pr. Marius-Petru Bîlha, OFMConv. Prin rugăciunile rostite şi prin meditaţia propusă (despre Pilda Portativului), cei prezenţi au fost invitaţi să reflecteze asupra importanţei locului pe care îl ocupă fiecare pe portativul vieţii, asupra importanţei alegerii compozitorului şi a dirijorului - care este Cristos - în viaţa noastră, singurul care poate să dea sens vieţii noastre, singurul care ne poate ajuta ca împreună să putem compune o melodie de iubire, pace, bucurie şi speranţă.

După adoraţia euharistică a urmat sfânta Liturghie, în jurul altarului aflându-se mai mulţi preoţi, iar celebrant principal fiind tot pr. Marius, care la predică a subliniat importanţa acestei zile, importanţa primului dar pe care l-am primit şi anume viaţa (în Italia această zi fiind dedicată vieţii). "Suntem chemaţi să facem din logica darului un criteriu de bază, fundamental al existenţei noastre. Nu suntem noi aceia care decidem asupra vieţii, dar suntem chemaţi s-o primim şi să avem grijă de ea cu recunoştinţă, responsabilitate, bucurie! Autorul, izvorul vieţii este Dumnezeu; în el găsim sensul, frumuseţea, fericirea vieţii.

Apoi, pr. Marius a continuat vorbind despre frumuseţea vieţii consacrate "o viaţă de dăruire, de iubire, fecundă, o viaţă pusă în slujirea lui Dumnezeu şi a celorlalţi", despre misiunea persoanelor consacrate "de a fi mărturii vii şi profetice, a unui mod diferit de a face, de a acţiona, de a fi, punând în centrul vieţii lor pe Cristos şi evanghelia sa, pasiunea pentru Dumnezeu şi pentru oameni". Inspirându-se din cuvintele Sfântului Părinte papa Francisc, pr. Marius a continuat subliniind că "persoanele consacrate sunt chemate să fie semne de contradicţie, mergând împotriva curentului, cu curaj, fără frică, ieşind spre periferiile existenţiale, sociale, culturale, iluminând viitorul, trezind lumea". Părintele a încheiat predica cu invitaţia "de a accepta iubirea, lumina lui Cristos, lumină care ne va face să ne găsim locul nostru pe portativul lui Dumnezeu pentru ca împreună să creăm acea armonie de laudă pe care s-o aducem lui Dumnezeu şi care face Biserica mai frumoasă şi atrăgătoare".

Şi pentru ca sărbătoarea să fie sărbătoare până la capăt, la sfârşitul sfintei Liturghii am fost invitaţi de pr. Isidor în sala parohială să continuăm printr-o agapă frăţească (nelipsind tradiţionalele sărmăluţe), fiind prezenţi şi tinerii care cu vocea lor au făcut ca celebrarea să fie şi mai frumoasă.

Apoi, după revederea vechilor prieteni, cunoştinţe sau cunoscând alte persoane, fiecare s-a întors acasă mulţumind în inimă bunului Dumnezeu pentru toate harurile primite şi cu dorinţa de a fi o mărturie vie a prezenţei lui Dumnezeu în viaţa proprie.

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Galerie foto: 2 februarie: Roma: "Viaţa mea - un cântec pentru tine, Doamne"

Sr. Marie Therese Gabor, FCJM

(...back)  

Un nou doctor în teologie

Marţi, 25 februarie 2014, în cadrul Universităţii Pontificale din Lateran, Institutul Pontifical "Ioan Paul al II-lea" pentru studii despre Căsătorie şi Familie, pr. Felician Tiba a susţinut lucrarea de doctorat cu titlul Demnitatea muncii omului din perspectiva magisteriului papei Ioan Paul al II-lea. Din comisia de evaluare au făcut parte cinci profesori, preşedintele comisiei prof. Jose Noriega împreună cu cei patru relatori: prof. Gilfredo Marengo, prof. Przemyslaw Kwiatkowsky, prof. Bruno Ognibeni şi prof. Stephan Kampowski.

Din prezentarea pe care pr. Felician a realizat-o redăm în continuare câteva aspecte importante.

"Provocarea magisteriului Ioan Paul al II-lea, în ceea ce priveşte reflecţia teologică asupra muncii omului este pe de o parte aceea de a confirma tradiţia deja existentă, iar pe de altă parte aceea de a duce tema muncii către noi orizonturi hermeneutici.

Titlul lucrării face parte din efortul zilelor noastre de a da un răspuns, din punct de vedere teologic, la marea temă ce o reprezintă munca. Enciclica Laborem excercens defineşte munca, văzută ca un bine al omului, o cheie, cheia esenţială a întregii societăţi (Laborem excercens, 3). Dar dacă lucrurile se prezintă astfel, o soluţie pentru a rezolva problema socială sau, mai exact, pentru a face viaţa umană mai umană (Cf. Gaudium et spes, 38) este fără îndoială aceea ca munca să dobândească o importanţă fundamentală şi decisivă.

Dintre obiectivele acestei lucrări se pot aminti: evidenţierea raportului intim care există între munca omului, creaţie şi răscumpărare din perspectiva magisteriului lui Ioan Paul al II-lea, rolul Bisericii care are responsabilitatea de a umaniza şi a încreştina lumea muncii şi de a sublinia valoarea intrinsecă şi demnitatea muncii".

Întrucât apărarea tezei a fost una publică, pr. Felician s-a bucurat de susţinerea celor peste 80 de persoane prezente în sală, dintre care preoţi aflaţi la studiu în Roma, surori, colegi, rude şi prieteni. Acest parcurs al doctoratului s-a realizat pe o perioadă de doi ani, timp în care pr. Felician a tradus şi catehezele Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea despre Iubirea umană în planul lui Dumnezeu şi a fost preot colaborator în comunitatea română din Roma.

Îl felicităm pe noul doctor în teologia căsătoriei şi a familiei, pr. Felician Tiba, şi îi urăm mult succes în munca pe care o desfăşoară, mulţumindu-i pentru efortul şi contribuţia pe care a adus-o Bisericii şi Diecezei de Iaşi.

Începând cu 1 octombrie 2013, pr. Felician Tiba a fost numit coordonator al pastoraţiei familiei în Dieceza de Iaşi şi paroh la Piatra Neamţ "Sfânta Tereza".

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Galerie foto: 25 februarie: Roma: Un nou doctor în teologie

Alexandra Cojan

(...back)  

Tinerii români în pelerinaj la sanctuarul dedicat sfintei Rita de la Cascia

Grupul "Tinerii plini de bucurie şi vitalitate" al comunităţii romano-catolice de la Roma, a beneficiat de un moment spiritual deosebit, duminică, 2 martie 2014, ca urmare a unei iniţiative venită din partea pr. Isidor Iacovici.

Dis-de-dimineaţă, aproximativ 50 de tineri, împreună cu pr. Ciprian Bejan Piser şi pr. Claudiu Eva au plecat spre sanctuarul "Sfânta Rita" de la Cascia. Călătoria a fost plăcută, presărată cu momente de bună dispoziţie, împărtăşire spirituală si umană.

Ajunşi la destinaţie, grupul a beneficiat de o prezentare a vieţii sfintei Rita, făcută de către un preot călugăr augustinian, ghid din partea locului, astfel încât toţi cei prezenţi au putut să afle câte ceva din ceea ce a însemnat viaţa acestei sfinte atât de iubită şi venerată de persoane din întreaga lume. Sfânta Rita este considerată patroana cauzelor imposibile, a căsătoriilor dificile, protectoare a văduvelor şi mijlocitoare în cazurile de sterilitate. Întreaga sa viaţă a fost un exemplu de iubire şi perseverenţă, iar acest spirit a reuşit să insufle speranţă multor persoane ce-şi încredinţează intenţiile, cerând intervenţia ei în cazuri limită.

La ora 12.00, a avut loc sfânta Liturghie concelebrată, în bazilica sanctuar "Sfânta Rita de Cascia", unde au participat atât tinerii români, cât şi credincioşii italieni din partea locului şi cei veniţi în pelerinaj.

După sfânta Liturghie fiecare a avut ocazia să mediteze la ceea ce a însemnat viaţa acestei sfinte văduvă şi călugăriţa şi să încredinţeze propriile intenţii, oprindu-se pentru câteva momente în faţa urnei în care se află trupul neatins de putrezire al sfintei Rita.

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Galerie foto: 2 martie: Roma: Tineri români în pelerinaj la sanctuarul dedicat sfintei Rita de la Cascia

Irina Antile

(...back)  

Interviu cu pr. Isidor Iacovici, postulator al cauzei de beatificare şi canonizare a episcopului Anton Durcovici

Au rămas mai puţin de 30 de zile până când, la Iaşi, la 17 mai 2014, va avea loc beatificarea episcopului Anton Durcovici. Cu această ocazie, am dorit să aflăm mai multe detalii despre cum s-a desfăşurat cauza de beatificare, direct de la postulatorul acesteia, pr. Isidor Iacovici. Ne aflăm la Roma, unde, în urmă cu doar câteva luni, papa Francisc a recunoscut martiriul episcopului Durcovici şi a aprobat proclamarea lui ca fericit.

- Părinte Isidor, înainte de toate, ne puteţi spune ce a însemnat mai exact a fi postulatorul unei cauze de beatificare şi care v-au fost îndatoririle?

În primul rând o cauză de beatificare este deschisă sau propusă de un actor, care poate fi episcopul unei dieceze sau o anumită persoană, care este convinsă de virtuţile pe care cineva le-a practicat, de viaţa sfântă pe care a dus-o şi e capabil să poarte până la sfârşit această cauză. Întrucât actorul sau episcopul nu poate să fie prezent peste tot, îşi numeşte un postulator, care să se ocupe de această cauză, atât în faza diecezană, cât şi în faza romană. În cazul episcopului Anton Durcovici, PS Petru Gherghel, episcopul de Iaşi, în calitate de actor al acestei cauze, m-a numit pe mine postulator pentru faza romană, începând cu anul 2009. Din acel moment am avut responsabilitatea de a lua legătura cu Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor de la Roma. Paşii care trebuie parcurşi în faza romană de către postulator sunt următorii:

• Cere deschiderea propriu-zisă a dosarului, prin care cere preşedintelui Congregaţiei să recunoască validitatea cauzei care s-a desfăşurat în faza diecezană şi aşteaptă, de obicei câteva luni, să primească această validitate;
• Cere numirea unui relator pentru cauza de beatificare;
• Urmează un curs de pregătire ca postulator, de 3 luni, cu materii de învăţat, examene de dat şi diplomă de primit.

După numirea relatorului, postulatorul începe munca de cercetare a dosarului care a ajuns din faza diecezană la Roma şi începe scrierea, în colaborare cu relatorul, a cărţii numite Positio, după o metodologie proprie cauzei de beatificare a sfinţilor.

- În ce constă această carte numită Positio?

Cartea cuprinde trei părţi: Informatio, Summarium Testimonium şi Summarium Documentorum.

Informatio - are în vedere următoarele două părţi, pregătind argumentele prin care postulatorul cere Congregaţiei ca episcopul Anton Durcovici, în cazul nostru, să fie declarat fericit. Aceasta cuprinde o istorie a cauzei de beatificare, o bibliografie scurtă a episcopului, materialele care s-au scris despre el, ce scrieri a avut, un context socio-geografic al momentului în care el a trăit. La episcopul Durcovici avem de-a face cu momentul de după Cel de-al II-lea Război Mondial, al intrării comunismului în ţara noastră, care lupta pentru suprimarea libertăţii umane şi religioase.

Summarium Testimonium - cuprinde mărturiile pe care cei care l-au cunoscut direct sau prin alte cunoştinţe le depun, sub jurământ, în faţa Tribunalului Bisericesc constituit pentru faza diecezană. Aceste persoane trebuie să spună doar adevărul, fie în ceea ce priveşte trăirea virtuţilor în cel mai înalt grad, fie în ceea ce priveşte criticile pe care i le pot aduce.

Summarium Documentorum - reprezintă toate documentele cu privire la viaţa martirului Anton Durcovici, începând cu certificatul de naştere, până la actul de condamnare la moarte şi constatare a morţii. Aceste documente au fost deja adunate în faza diecezană, iar pe baza lor se face o biografie amănunţită, care să cuprindă viaţa servitorului lui Dumnezeu. Tot aici sunt cuprinse diplomele pe care le-a obţinut şi actele care atestă funcţiile pe care le-a îndeplinit.

- Aţi lucrat cu documentele apropiate episcopului, aţi avut ocazia să îl cunoaşteţi foarte bine. Ce a însemnat pentru dumneavoastră a fi postulatorul acestei cauze?

Nu mi-am imaginat niciodată că pentru a fi postulator se cer atât de multe: să ştii şi apoi să le faci. Faptul că am intrat în mod direct cu documentele originale ale unei persoane atât de mari cum a fost episcopul Durcovici, mi-a creat cele mai mari emoţii: atât documentele personale, cât şi mărturiile pe care oamenii le-au depus cu privire la viaţa acestuia. A însemnat mult contactul pe care l-am avut cu cei din Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor şi drumul pe care l-am parcurs de atâtea ori de acasă şi până la ei, purtând materialele adunate deja şi aşteptând analiza lor: dacă ceea ce am scris este bun sau trebuie reluat. Rezultă însă o mare bogăţie în urma acestei cercetări. Pot spune că am cunoscut un mare episcop, un mare martir al României, care m-a îmbogăţit într-un chip deosebit.

- Se pare că aţi parcurs de câteva ori acest drum, de acasă până la Congregaţie, cu dosarul în mână şi speranţa în suflet. Au existat momente dificile, momente în care credeaţi că data beatificării întârzie să apară?

Sigur că da, au existat. În primul rând faptul că eram pus pentru prima dată în faţa unei astfel de munci, pe care o învăţam zi de zi, datorită bunăvoinţei şi răbdării relatorului pe care l-am avut; faptul că de multe ori am fost întors înapoi, pentru că trebuia să aduc alte documente, alte acte sau o altă formulare a celor duse deja. Privind la toate acestea, nu voiam să fiu pesimist, dar mă gândeam că dacă ajung şi eu să prind beatificarea ar fi un lucru minunat. Încetul cu încetul lucrurile au început să se limpezească şi, aruncând acum o privire înapoi, trebuie să recunosc, fără urmă de îndoială, că intervenţia episcopului Durcovici a fost determinantă.

- Ştim că Anton Durcovici este al patrulea martir catolic din România, din perioada prigoanei comuniste, declarat fericit de către Biserica Catolică; prin ce se deosebeşte episcopul Durcovici? Ce v-a impresionat cel mai mult la el?

M-a impresionat în primul rând statura morală a episcopului Durcovici; poate şi pentru studiile pe care le-a urmat la Roma, care i-au caracterizat mai târziu viaţa şi activitatea: un doctorat în filozofie, un doctorat în teologie, o licenţă în drept canonic. Un om de nezdruncinat, un om care nu s-a înclinat, un om vertical, un om care nu a cedat în faţa intimidării acuzaţiilor, dar în acelaşi timp un om care a ştiut să nu îi enerveze prea tare pe adversarii săi, din vremurile în care a trăit. A fost un om foarte corect, dar trebuie să vorbim şi despre virtuţile care îl caracterizează: a fost de o credinţă de nestrămutat, de o speranţă fără şovăială şi de generozitate faţă de toţi, atât faţă de toţi elevii, studenţii şi preoţii săi, cât şi faţă de cei săraci, fără deosebire. A lăsat în urma sa această imagine de om ecumenic, nu făcea nicio deosebire între catolic, ortodox şi evreu, dar îi ajuta pe toţi. Vorbim apoi despre răbdarea şi mai ales umilinţa de care a dat dovadă în timpul interogatoriului şi a detenţiei, atât faţă de ordinele pe care le primea de la cei care îl persecutau, cât şi faţă de Dumnezeu: ştia că merge spre o moarte sigură, dar nu a evitat nici durerea, nici suferinţa, nici prigoana, nici nedreptatea. A mers cu ochii deschişi spre moarte, din dragoste pentru Dumnezeu şi din dragoste pentru aproapele.

- Care este pasul următor beatificării?

Atunci când este deschisă o cauză de beatificare, se ştie că ea merge spre canonizare. Beatificarea este doar un pas, iar recomandarea preşedintelui Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, cardinalul Angelo Amato, a fost: "Noi vrem ca episcopul Durcovici să fie declarat sfânt". Primul pas îl vedem realizat, iar pentru a ajunge la canonizare, se aşteaptă o minune. Creştinii sunt îndemnaţi să ceară favoruri prin intermediul fericitului Anton Durcovici. Iar acolo unde se obţine un favor extraordinar, cum ar fi vindecarea unei boli incurabile, cei care obţin un astfel de favor sunt rugaţi să-l contacteze fie pe episcopul Petru Gherghel, fie pe postulatorul cauzei, pentru a lua în calcul miracolul.

- Cu ce gânduri vă pregătiţi pentru beatificare? Mai sunt emoţii sau ele s-au sfârşit o dată cu decretul semnat de Sfântul Părinte?

Emoţiile într-un fel s-au sfârşit prin semnarea decretului, întrucât s-a încheiat acea carte Positio şi nu mai poate fi returnată, dar nu pot să nu continue aceste emoţii până când, în cadrul ceremoniei care va avea loc la Iaşi, la 17 mai 2014, vom auzi din gura cardinalului Angelo Amato: "Episcopul Anton Durcovici este declarat fericit".

- Data de 17 mai 2014 va fi un moment istoric, cum amintea şi episcopul nostru Petru Gherghel, ce mesaj le-aţi transmite credincioşilor care vor să participe la această celebrare?

Mai întâi îi invit pe toţi, cei care au posibilitatea materială şi morală, care au timpul disponibil să participe la această celebrare fără egal pentru istoria Moldovei noastre, a Diecezei de Iaşi. Iar la această celebrare să se pregătească fiecare cât mai bine printr-o cunoaştere amănunţită a vieţii şi activităţii episcopului Anton Durcovici, printr-o cunoaştere a virtuţilor pe care acest mare episcop le-a practicat şi a martiriului pe care el l-a suferit pentru a păstra credinţa în Cristos şi legătura Bisericii Catolice din România cu Sfântul Părinte papa. Apoi, să se roage şi pentru reuşita acestui eveniment şi, aşa cum spuneam mai devreme, să ceară din partea episcopului Anton Durcovici mijlociri în faţa lui Dumnezeu pentru ceea ce fiecare are nevoie.

- Vă mulţumim pentru timpul acordat şi pentru munca depusă ca postulator al cauzei de beatificare a episcopului martir Anton Durcovici. Vă mulţumim şi pentru răbdarea şi perseverenţa de care aţi dat dovadă în acest drum; iată că Dumnezeu v-a binecuvântat cu darul de a vedea apropiindu-se această dată a beatificării. Vă urăm mult succes în continuare şi rămânem uniţi în rugăciune, mai ales în acest timp sfânt pe care îl trăim, după marea sărbătoare a luminii, a Învierii Domnului.

* * *

Părintele Isidor Iacovici s-a născut la 9 aprilie 1958 la Bacău. A absolvit Şcoala Generală de 8 clase la Mărgineni în anul 1973, Liceul Seminarial din Iaşi în anul 1977 şi Institutul Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iaşi în anul 1984. A fost sfinţit preot la 29 iunie 1984 la Iaşi, de către ep. Balint Lajos. A urmat studii postuniversitare la Pontificia Facolta Teologica "Teresianum" din Roma, obţinând licenţa în teologie spirituală. A activat ca vicar la Rădăuţi, Piatra Neamţ, Prăjeşti şi ca paroh la Vizantea, Paşcani şi Iaşi "Sfânta Tereza a Pruncului Isus". Începând cu data de 1 iunie 2004, activează în calitatea de capelan la Roma, îngrijindu-se de cele două comunităţi de români: Parohiile "San Vitale" şi "Santa Maria Causa Nostrae Laetitiae".

A consemnat Alexandra Cojan

(...back)  

Anton Durcovici - venerat şi la Roma: ca episcop şi martir, fost student al Colegiului Urbanian

Joi, 29 mai 2014, la Universitatea Urbaniana De Propaganda Fide din Roma a avut loc un moment comemorativ în cinstea fericitului episcop martir, Anton Durcovici, fost student al acestei universităţi. A fost onoare, atât pentru întreaga comunitate academică Urbaniana, cât şi pentru Dieceza de Iaşi, prin PS Petru Gherghel, pr. postulator Isidor Iacovici şi pr. Ciprian Piser, să organizeze acest eveniment. A fost o mică sărbătoare, o continuare a beatificării de la Iaşi, de data aceasta în cetatea eternă, locul unde episcopul Durcovici a studiat şi s-a format.

Pentru a trasa figura acestui martir şi fericit au intervenit Mons. Vincenzo Viva, rectorul Colegiului Urban De Propaganda Fide, ÎPS Savio Hon Tai-Fai, secretar al Congregaţiei pentru Evanghelizarea Popoarelor, Bogdan Tătaru-Cazaban, ambasadorul României pe lângă Sfântul Scaun, rectorul Universităţii Pontificale Urbaniana şi PS Petru Gherghel. A urmat apoi sfânta Liturghie în cinstea fericitului Anton Durcovici, celebrată în capela Colegiului Urban.

A fost o adevărată bucurie pentru participanţi, printre care s-au aflat reprezentanţi ai Ambasadei României pe lângă sfântul Scaun: Bogdan Tătaru-Cazaban, ambasador, şi Diana Bubenek-Turconi, ministru, reprezentanţi din partea Radio Vatican: Mons. Anton Lucaci şi pr. Adrian Dancă, preoţi, care studiază sau îşi desfăşoară activitatea la Roma, persoane consacrate, credincioşi din cele două comunităţi de români din Roma, dar şi studenţi ai Colegiului Urban. Cei mai mulţi dintre aceştia nu au putut participa în mod fizic la beatificare, ci prin mijloacele de comunicare ce au transmis ceremonia din 17 mai 2014. Tocmai din acest motiv, o astfel de comemorare a fost prilejul de a-l cunoaşte mai bine pe fericitul Durcovici, de a se ruga în cinstea lui şi de a-l sărbători, ca unul dintre noi, care a mers înaintea noastră cu semnul martiriului.

După introducerea şi deschiderea actului comemorativ făcută de către Mons. Vincenzo Viva, rectorul Colegiului Urban, ÎPS Savio Hon Tai-Fai, secretarul Congregaţiei pentru Evanghelizarea Popoarelor, continuat cu descrierea figurii lui Anton Durcovici. A subliniat, de asemenea, principalele aspecte din viaţa acestuia, importanţa exemplului de martir şi a încheiat cu o rugăciune la Sfânta Fecioară Maria.

Bogdan Tătaru-Cazaban, ambasadorul României pe lângă Sfântul Scaun, a evocat personalitatea lui Anton Durcovici, importanţa pe care studiul l-a avut în formarea lui şi mai ales anii de studiu desfăşuraţi aici, în cadrul Colegiului şi apoi al Universităţii Urbaniana. A subliniat, de asemenea, demnitatea şi fidelitatea cu care Anton Durcovici l-a imitat pe Cristos, acceptând până şi moartea, dar fără să renunţe la credinţa sa.

Alberto Trevisiol, rectorul Universităţii Pontificale Urbaniana, a vorbit foarte simplu despre ce înseamnă faptul că Anton Durcovici a fost studentul lor, a fost unul dintre cei care au învăţat pe acele bănci, unul care s-a format în acel ambient. A descris, de asemenea, modul umil de a fi al lui Durcovici, stătea ore în şir în adoraţie, unit cu Cristos, discipol al lui, care mai apoi a fost chemat să îşi dea viaţa pentru el. Acestea sunt semne ale unei vieţi dăruite: martiriul reprezintă o viaţă dăruită zi după zi, urmându-l pe Cristos.

După o scurtă pauză muzicală, organizată de către studenţii din China, pr. Isidor Iacovici, postulatorul cauzei de beatificare, a intervenit pentru a descrie viaţa lui Anton Durcovici, prin momentele şi acţiunile care au făcut ca el să fie declarat martir şi fericit. Anton Durcovici a fost un adevărat exemplu, atât pentru seminarişti, cât şi pentru credincioşii pe care îi avea în diferitele comunităţi, pe care în vizitele pastorale le consacra inimii Neprihănite a Mariei.

A urmat apoi un material video realizat în România despre viaţa lui Anton Durcovici, iar cuvântul de încheiere a fost rostit de PS Petru Gherghel, care a dorit să repete cât de important este pentru noi acest dar venit din partea lui Dumnezeu, darul unui martir, darul reprezentat de episcopul Durcovici. Deseori, a mărturisit episcopul Gherghel, este întrebat cum de România mai are încă atâtea vocaţii la viaţa consacrată. Răspunsul stă tocmai în exemplul martirilor noştri, precum Anton Durcovici, aşa cum spune şi Evanghelia: "Dacă bobul de grâu căzut în mormânt nu moare, rămâne singur, iar dacă moare, aduce mult rod". Prin moartea sa, episcopul Durcovici a adus multe roade în ţara noastră.

A doua parte a reprezentat sfânta Liturghie, celebrată în capela Colegiului Urbanian, animată de corul studenţilor şi prezidată de ÎPS Savio Hon Tai-Fai şi concelebrată de PS Petru Gherghel împreună cu ceilalţi preoţi prezenţi la eveniment. La cuvântul de predică, PS Petru Gherghel a vorbit despre importanţa pe care Anton Durcovici a avut-o pentru dieceza noastră, în acele timpuri grele trăite sub regimul comunist. A descris de asemenea activitatea sa pastorală, sub motoul "Fericit poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!", activitate prin care îşi încuraja credincioşii, aşa cum i-a încurajat şi pe ceilalţi deţinuţi, la penitenciarul de la Sighetul Marmaţiei.

Din partea Diecezei de Iaşi, PS Petru Gherghel a dăruit comunităţii academice Urbaniana o relicvă a episcopului Anton Durcovici împreună cu o ornată, cu imaginea lui Durcovici, pentru sfintele Liturghii în care se va venera imaginea fericitului.

A urmat apoi o mică gustare, pregătită de către Colegiul Urbanian, moment de împărtăşire şi de salut.

Universitatea Urbaniana de Propaganda Fide din Roma este o instituţie academică, care face parte din Congregaţia pentru Evanghelizarea Popoarelor. Funcţiile sale de cercetare şi predare se desfăşoară în cadrul sistemului de învăţământ al Sfântului Scaun şi reglementat de către Congregaţia pentru Educaţia Catolică. Originile sale datează de la 1 august 1627, atunci când papa Urban al VIII-lea, prin actul Bolla Immortalis Dei Filius, a dat naştere Colegiului Urban, primul nucleu al sistemului educaţional al Congregaţiei De Propaganda Fide. La data de 1 octombrie 1962, la doar câteva zile înainte de începerea Conciliului Vatican II, fericitul Ioan al XXIII-lea, prin actul Motu Proprio Fidei Propagandae, a ridicat Universitatea Urbaniana la rangul de Universitate Pontificală.

* * *

Un articol despre acest eveniment a fost publicat şi de Agenţia "Euroitalia": www.ageuroitalia.wordpress.com (în limba italiană)

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Galerie foto: 29 mai: Anton Durcovici - venerat şi la Roma: ca episcop şi martir, fost student al Colegiului Urbanian

Alexandra Cojan

(...back)  

Oaspeţi de seamă la românii catolici din Parohia "San Vitale"

Ziua de 1 iunie 2014 a fost una specială pentru românii ce locuiesc la Roma. În sărbătoarea Înălţării Domnului (pe teritoriul Italiei se celebrează duminica), comunitatea română din Roma a Parohiei San Vitale a avut onoarea de a avea în mijlocul lor pe amândoi episcopi ai Diecezei de Iaşi, Preasfinţitul Petru Gherghel şi Preasfinţitul Aurel Percă. Şi nu veniţi într-o simplă "excursie", ci pentru a mulţumi pentru darul beatificării episcopului martir, Anton Durcovici.

Pentru ca sărbătoarea să aibă un spirit de familie, am avut bucuria de a avea în mijlocul nostru şi un mic grup de români tot din dieceză, pelerini în Italia, la beatificarea Maicii Speranţa, care a avut loc sâmbătă, 31 mai, la Collevalenza.

La această frumoasă sărbătoare ne-au onorat cu prezenţa şi Bogdan Tătaru-Cazaban, ambasadorul României pe lângă Sfântul Scaun şi Diana Bubenek-Turconi, ministru, reprezentanţi din partea Radio Vatican: Mons. Anton Lucaci şi pr. Adrian Dancă, preoţi care studiază sau îşi desfăşoară activitatea la Roma, persoane consacrate, credincioşi din cele două comunităţi de români din Roma.

Într-o biserică plină ochi, la predică, episcopul a evocat figura noului fericit, amintindu-ne despre cum s-a îngrijit de dieceza sa, ca un adevărat bun păstor şi cum şi-a dat viaţa pentru "oile" sale, purtând cu el către Tatăl ceresc rănile, iubirea şi jertfa pentru Cristos. Un adevărat păstor care a ştiut de greutăţile acelui timp, un model de iubire perfectă în Fecioara Maria, Mama noastă, care a ales-o şi ca patroană a Diecezei de Iaşi. A fost modelul de păstor care şi-a întâlnit turma, umplând-o de iubirea sa, care şi-a dat viaţa pentru noi, împotrivindu-se acelor principii care înjoseau omul.

A mai evocat şi figura Maicii Speranţa (fondatoare a Slujitoarelor şi Fiilor Iubirii Milostive - congregaţii ce sunt prezente şi în România la Barticeşti), o adevărată slujitoare a Domnului, o martoră a dăruirii. Aşa cum atâţia sfinţi şi-au dat viaţa, aşa şi Maica Speranţa a primit mandat de a-l anunţa pe Dumnezeu, pentru a-l urma, pentru a-l face cunoscut, pentru a fi chemaţi pe urmele sale.

După jertfa euharistică, a urmat un alt frumos moment, prin care păstorii Diecezei noastre au adus mulţumiri pentru măreţul moment al beatificării episcopului Anton Durcovici, un gând special şi un "premiu" pe măsură, fiindu-i aduse păstorului nostru, al românilor din Italia, preotul Isidor Iacovici, cel care a fost şi postulator al cauzei de beatificare, primind din partea episcopului Petru Gherghel, un relicvar al noului fericit, spre a fi venerat şi de către cei de departe de casă (ca moment de cinstire a noului fericit a fost aleasă ziua de joi, zi consacrată rugăciunii pentru a avea preoţi buni şi păstori buni).

Să învăţăm de la sfinţii noştri de a nu ne îndepărta de drumul lui Cristos, chiar dacă este un drum de calvar, să ne îndreptăm cât mai des spre tabernacol spre a-l găsi şi a-i aduce mulţumiri pentru că nu ne-a părăsit şi ne ajută în continuare să fim buni creştini.

"Fericiţi sunt Doamne, cei care caută faţa şi pacea ta".

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Galerie foto: 1 iunie: Roma: Oaspeţi de seamă la românii catolici din Parohia "San Vitale"

Mihai Lazar

(...back)  

ÎPS Ioan Robu în vizită la comunitatea romano-catolică română

ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de Bucureşti şi preşedinte al Conferinţei Episcopilor Catolici din România, a fost oaspetele comunităţii romano-catolice române din Roma, duminică, 12 octombrie 2014. Mai întâi în comunitatea din Casilina-Grotte Celoni, iar apoi în biserica "San Vitale", Excelenţa sa a prezidat sfintele Liturghii la care au participat mulţi preoţi şi credincioşi.

Aflându-se la Roma cu ocazia participării la Sinodul Episcopilor, care se desfăşoară în perioada 5-19 octombrie şi tratează tema "Provocările pastorale cu privire la familie în contextul evanghelizării", ÎPS Ioan a vizitat comunitatea romano-catolică românească din Cetatea Eternă, mai întâi celebrând sfânta Liturghie de la ora 12.30 în Casilina-Grotte Celoni. Fiind însoţit de pr. Isidor Iacovici, parohul comunităţii românilor catolici de la Roma, de pr. Ciprian Bejan-Piser, colaboratul părintelui Iacovici în pastoraţia românilor, şi de pr. Vasile Petrişor, student la Roma, arhiepiscopul de Bucureşti i-a întărit în credinţă pe toţi credincioşii, mai mici sau mai mari, care duminică de duminică participă la Liturghie în biserica din cartierul din zona de est a Romei.

La ora 16.00, Înaltpreasfinţitul a prezidat Liturghia în biserica "San Vitale", fiind însoţit în altar de Mons. Anton Lucaci, pr. Isidor Iacovici, dar şi de 11 preoţi prezenţi în Cetatea Eternă pentru studii, atât din Dieceza de Iaşi, cât şi din Arhidieceza de Bucureşti. Pentru aceştia a fost şi un prilej de comuniune fraternă la început de nou an academic. Sfânta Liturghie a fost însufleţită şi de prezenţa unui mare număr de credincioşi, unii dintre ei fiind îmbrăcaţi în costume naţionale româneşti.

La predică, fiind citită în această duminică parabola ospăţului de nuntă, ÎPS Ioan a vorbit despre importanţa purtării şi menţinerii curate a hainei de nuntă, "adică starea sufletească a fiecăruia care se apropie de Dumnezeu, starea interioară; cu sufletul curat altfel stăm în genunchi în rugăciunile noastre, altfel stăm la sfânta Liturghie; altfel venim şi primim sfânta Împărtăşanie dacă avem curată haina noastră sufletească". ÎPS Ioan a insistat asupra hainei albe pe care trebuie să o aibă cu toţii, şi preoţi şi persoane consacrate, dar şi fiecare credincios, mergând când este nevoie la Spovadă.

În continuare, arhiepiscopul Ioan a vorbit despre sinodul la care participă, care priveşte într-un chip deosebit la familie şi la problemele pe care aceasta le trăieşte, deoarece spre familii, deşi sunt răspândite în toată lumea, Biserica îşi îndreaptă marea sa preocupare mai ales în aceste timpuri tulburi. Au fost prezentate apoi câteva dintre realităţile grele pe care le trăieşte familia în zilele noastre şi mai ales în zonele de persecuţie de tot felul. În final, prezentând un exemplu de fidelitate în familie, ÎPS Ioan i-a îndemnat pe toţi cei prezenţi "să fie fideli în tot şi în toate cele pe care le-am primit prin credinţa noastră, să fim fideli faţă de chemarea noastră, care ne îndeamnă să purtăm curată şi cu sfinţenie haina binelui ".

La sfârşitul sfintelor Liturghii, în numele întregii comunităţi, pr. Isidor a mulţumit ÎPS Ioan Robu pentru bucuria oferită prin grija şi prezenţa Excelenţei sale. Amintind că preşedintele Conferinţei Episcopilor Catolici din România este mereu interesat de soarta comunităţii catolice române din Roma, pr. Isidor a asigurat că "aici, în Roma, credincioşii îşi păstrează tradiţiile şi credinţa".

Înainte de binecuvântarea finală, ÎPS Ioan - fiind conştient de situaţia familiilor din România, multe dintre ele fiind nevoite să trăiască departe de casă, poate la distanţă, mulţi fiind despărţiţi de ceilalţi membri - i-a felicitat şi i-a încurajat încă o dată pe cei prezenţi să-şi păstreze "tot ceea ce aţi primit în ţară, de la familie şi de la Biserică... şi, cum spune rugăciunea de la începutul sfintei Liturghii, să nu încetăm niciodată de a face binele, iar atunci harul lui Dumnezeu ne însoţeşte".

După întărirea sufletească de la ospăţul sfintei Liturghii, toţi cei prezenţi au fost invitaţi la câteva clipe de comuniune şi la un ospăţ şi pentru trup, printre bunătăţile pregătite de gospodine nelipsind sărmăluţele româneşti.

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Galerie foto:

- 12 octombrie: Roma: ÎPS Ioan Robu în vizită la comunitatea romano-catolică română. Casilina

- 12 octombrie: Roma: ÎPS Ioan Robu în vizită la comunitatea romano-catolică română. San Vitale. Foto Ştefan Stasisin

Pr. Adrian Blăjuţă

(...back)  

De sărbătoarea familiilor, PS Petru Gherghel în vizită la comunitatea romano-catolică română